duminică, 26 octombrie 2014

motive pentru a trai?

Ştiam că criza existenţială apare pe la 30 de ani, nu mai devreme, nu? Şi totuşi avem perioade în care singurătatea ne face să ne punem miile de întrebări referitor la existenta/neexistenţa noastră.  În fine, am o vârstă la care viaţa deja m-a încercat de multe ori şi cu încercări a naibii de dificile dar, de fiecare dată am mers înainte. Rănită, în genunchi, în zdrenţe, nu conta, mergeam înainte.
O nefericire profundă. O tristeţe adâncă. Astea m-au făcut să scriu pe google motive pentru a trăi şi culmea, chiar mi s-au afişat răspunsuri. Dacă viaţa e frumoasă, de ce să ni se dea răspunsul la această întrebare? Nicidecum nu încerc să fac un sofism şi să ajung la concluzia că viaţa este aşa cum o văd eu, o ticăloasă, ci doar mă miră faptul că nu sunt singura cu aceste întrebări. Apoi sunt atât de multe articole despre de ce să zâmbim /motive pentru a zâmbi. Bun, primul şoc.
Al doilea şoc l-am avut când am deschis acele pagini pe google. Se dădeau motive precum muzica, cărţile, persoanele iubite, frumuseţea naturii, credinţa şi altele de genul ăsta. De ce aş vrea să trăiesc pentru asta? De unde ştiu că pe lumea cealaltă nu voi găşi şi acolo aceste lucruri , motive cu care să îmi împart veşnicia? Ce curioasă sunt în privinţa lumii de dincolo.
            Uite aşa m-am pus să caut motivele mele pentru a trăi. Adică, voi căuta...până una alta mi se pare un bun motiv pentru a mai sta pe aici acel duş fierbinte şi un pui de somn zdravăn.


2 comentarii:

  1. Imi place cum scrii, si sa stii ca si eu ma regasesc in articolul dat. In caz ca cumva ai gasit ceva motive plauzibile rog sa le impartasesti cu mine.

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc si nop...inca nu am gasit nimic dar caut fara intrerupere

    RăspundețiȘtergere