joi, 16 octombrie 2014

semne?

Ah, azi mi-am adus aminte de un episod din noapte în care eu eram mireasa, eu eram doamna serii. Niciodată nu am fost superstiţioasă şi nici nu am crezut în semne  şi tocmai de aceea atunci nu am luat asta în serios.
Ca la orice nuntă, pe la miezul nopţii mireasa de lasă furată aşadar, am şutit-o şi eu de la propria mea nuntă alături de câtiva prieteni pentru a merge să ne destrăbălăm un pic în club, asta până venea ginerică şi mă lua cu tot cu pantofi sau fără. Pe mine m-a luat fără pantofi şi a plătit scump pentru ei.  
Adevărul este că deşi aveam o armată de domişoare de onoare, nici una nu era lângă mine atunci când eram în impas şi orice mireasă, fostă mireasă, ştie că nu este tocmai floare la ureche să te mişti în rochia albă mult visată. Aşadar, în timp ce urcam scările şă intru în club, am călcat pe rochie şi m-am împiedicat căzând în bot ca o mireasă fugară ce eram . Noroc că nu m-am ales cu nici o vânătaie prea vizibilă ci doar cu orgoliul uşor rănit. Bine, puţin mai mult. Ce ruşine. În fine, nu au observat chiar mulţi iar unul dintre calaveli m-a purtat în braţe până la ringul de dans.

Acum, la finalul căsniciei mă gândesc că acela era un semn prevestitor. Gâscă eram în momentul căzăturii, gâscă am fost şi în căsnicie. Oricum, după ambele căzături m-am ridicat şi am mers înainte într-un fel sau altul.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu