Este o ceaţă atât de deasă în
dimineaţa asta. Ah! Şi-mi propusesem să dorm până târziu căci duminica este
singura zi în care pot să dorm iar eu, ca şi restul românilor, iubesc să dorm.
Duminica viitoare am cursuri şi iar ioc somn. Pff, oare acel cineva care a
făcut orarul celor de la master are conştiinţa împăcată?
Oare de ce m-am trezit? Pentru
că întotdeauna există cineva care se trezeşte devreme şi utilizează acea
pătrăţică plină de tehnologie numită telefon. Lua’l’ar somnul la muncă şi pe
el!
Parte bună este că imi pot bea
cafeaua într-o dimineaţă de toamnă fără să mă grăbesc să ajung la muncă. Un
deliciu. Uitasem că mai cântă şi păsărelele, uitasem cum arată o pînză de
păianjen atinsă de rouă, uitasem cum sună tastele tastaturii mele atunci când
sunt la începutul programului, uitasem cum fac găinile mele şi toţi aceşti
copaci pe jumătate dezgoliţi. Pfu, tocmai ce a căzut o nucă, posibil să fie
ultima şi cu siguranţă rolul ei a fost
de a mă speria şi trezi din visare.
Trebuie să mă mut însă acum, pe
ultima sută de metri, regret că trebuie să las viaţa de la ţară. M-am obişnuit
aici. Îmi place şi agitaţia oraşului, multiplele posibilităţi de acolo,
teatrul, cluburile, frenezia oraşului, oamenii reci din trafic. Aici, toată
lumea salută pe toată lumea.Anonimatul meu din oraş vs frumuseţea domnişoarei
poete ce e singură şi ambiţioasă.. Bun, fiind sinceră, reiau, de fapt,
anonimatul meu din oraş vs scorpia aia încrezută ce şi-a lăsat bărbatul şi are
ocupaţii dubiose şi atipice vieţii de la ţară. Ba mai mult, a auzit tanti
Floarea că a zis tanti Măriuca că ar fiii văzut tanti Ana că în miez de noapte
intra un bărbat, ce cu siguranţă era însurat şi cu trei copii acasă, şi avea şi
portofelul plin şi da, intra dom’le la aia ce şi-a lăsat bărbatul. Ptiu,
ferească Sfîntul!
Fereşte Sfântul cât fereşte
dar, dacă tu stai cu mâna întinsă nu înseamnă că mereu îţi va pica din cer.
Aşadar, sunt anumite legi în lume iar aceea în care se spune că gura lumii n-o
astupă nici pământul este una dintre ele iar aceea în care se spune că trebuie
să-ţi cam faci loc cu coatele este a doua. Şi uite aşa mi-am făcut curaj să fac
ce-mi place. Să nu depind financiar de nimeni (lucrând ca tot omul şi nu
primind bărbaţi în miez de noapte), scriind şi cel mai frumos, frecventând
cursurile unui master. Toate acestea le fac cu o ceaşcă de cafea în mână sau
mai des, a unui pahar de plastic.
Dimineaţa fuge ca bezmetica iar
mie mi se apropie ora de lectură. Trebuie să învăţ de la Bel-Ami meserie.
Parvenitul tipic francez este probabil cam expirat însă cu siguranţă este mai
elegant decât parşivitatea modernă.
Ce zi plăcută de duminică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu